18.10.1979-24.02.2009
23/02/2010
Un an mi-a trebuit să pot să mă ascund de boul de Macarie, să nu-mi vadă lacrimile pline de ură. Ură că cei care ar trebui să moară nu o fac. Ură că tumorile cu faţă de oameni nu crapă în Iad, torturaţi pentru existenţa lor împuţită. Mi-e scârbă când văd viermii care ard solul de sub ei cum nu au frica dimineţii următoare iar cei cu destin de sfinţi pier deodată, apăsaţi de putoarea unei vieţi pe care nu o merită.
Acum un an de zile am intrat în doliu. Şi când o să mă întâlnesc cu moartea, o să-i fut un picior în faţă, pentru că uneori o ia razna. Bogdan ce vină a avut, hâtră?
