Depresie cu clovni

Sunt deprimat.  Și-l mai ascult și pe clovnul ăsta. Căcat.

Mami, îmi pute curu’!

De fiecare dată când văd reclama aia când se cacă puradelul ăla cu ochii oblici și apoi o strigă pe mă-sa că pute după el în baie, îmi vine să sparg pereții din casă! Păi normal că pute, avorton mic, căcatul pute! A ce vrei să miroasă, a ștrudel cu mere, a ciocolată de casă, a gutui? Iar mă-sa, mai dobitoacă decât el, vine repede și-l pupă pe țeasta aia fără neuroni sub parietal și dă cu fâs-fâs ca să-i mute la loc nasul corciturii. Pune mâna și freacă veceul, nu da cu șpreiuri, că distrugi stratul ăl de sus și prăjești pinguinii și urșii polari! Halal femelă ex-gestantă, șterge-l pe ăla micu’ la cur și dă un mop prin baie…

Unele reclame sunt de căcat. Și put. Întocmai ca proștii care pun botul la ele.

De fapt, lăsaţi-mă pulii de suflet

  Încă un videoclip de căcat. Şi ăla care urlă ar trebui să bage un ou crud de dimineaţă, să nu mai horcăie ca porcu’ tăiat la jugulară.

 

Încă o idée excelentă dar desconsiderată de proşti

   Macarie mi-a spus azi că are un coleg pe plantaţie care pleacă la alţi imperialişti. Mi se rupe sexu’. Un alt retard sictirit de lingăii care-l fut zi de zi şi care a găsit un alt loc unde sunt alţii care îl aşteaptă să i-o tragă în cur, dacă vi se fâlfâie de părerea mea. Macarie mi-a mai zis că el cu restul de oligofreni s-au gândit că ar fi foarte frumos să-i dea un cadou de plecare, că aşa se obişnuieşte. Mai, mai să-i fut una. Care-i faza cu datul cadoului de plecare? Dacă omu’ pleacă dintr-un loc, la ce-i mai trebuie o chestie care să-i aducă aminte de mocirlă? Că aşa se face. Pula mea, dacă nimeni nu înţelege de ce, care-i scopul? Nu aşa se obţine mântuirea sufletului, proştilor. Ce credeţi, că ăla o să stea şi o să suspine duios de fiecare dată când o să se uite la mizeria pe care i-o daţi cadou? Sau o să zică „mamăă, ce colegi suuuuper am avut, mi-e aşa dor de ei…”? O pulă, bă. Dacă exista dragostea aia între voi ieşeaţi la bere şi înainte, şi după. Sau măcar la o cafea şi o ţigară.

   Pentru că eu nu sunt aşa de romantic cum este Macarie, i-am dat o altă idee. Dacă tot pleacă ăla de la ei, să-i ofere o amintire pe care s-o care în spinare toată existenţa lui de vierme. Deci, când vine omu’ în ultima lui zi de luat pule în cur acolo, să-l aştepte toţi colegii în pielea goală, mai puţin secretarele ale bune, frecându-se de penis ostentativ iar ciupacabrele alea nasoale, care trebuie să fie şi ele dezbrăcate, să se sugă de sfârcuri (dacă ajung la ele). Şi în timp ce boul nu-şi va da seama cât de serioasă este treaba, să vină din spate doi muişti care au stat ascunşi până atunci, să-i ardă două beţe peste gambe, ca să cadă prostu’ şi apoi să-i rupă hainele lui de corporatist. Apoi să-l lege bine şi să-şi vadă fiecare de treaba lui, că doar sunt plătiţi să muncească, nu să chefuiască. Lu’ Macarie nu i-a plăcut ideea mea, aşa că nu o mai termin. Deşi sunt sigur că aţi vrea să ştiţi ce i-aş mai fi făcut eu.

   Azi sunt bulversat. N-am chef să trag o concluzie. Spun doar că aş împuşca maimuţele care imită socializarea profundă deşi li se rupe pula de agaricii din jurul lor. Plouă cu căcat…

Comunişti împuţiţi

 Bă, ai dracu’ bolşevici! S-au apucat de urlat şi ăştia de-ampulea. Să-i fut în gură…