Depresie cu clovni
06/10/2009
Sunt deprimat. Și-l mai ascult și pe clovnul ăsta. Căcat.
Mami, îmi pute curu’!
06/10/2009
De fiecare dată când văd reclama aia când se cacă puradelul ăla cu ochii oblici și apoi o strigă pe mă-sa că pute după el în baie, îmi vine să sparg pereții din casă! Păi normal că pute, avorton mic, căcatul pute! A ce vrei să miroasă, a ștrudel cu mere, a ciocolată de casă, a gutui? Iar mă-sa, mai dobitoacă decât el, vine repede și-l pupă pe țeasta aia fără neuroni sub parietal și dă cu fâs-fâs ca să-i mute la loc nasul corciturii. Pune mâna și freacă veceul, nu da cu șpreiuri, că distrugi stratul ăl de sus și prăjești pinguinii și urșii polari! Halal femelă ex-gestantă, șterge-l pe ăla micu’ la cur și dă un mop prin baie…
Unele reclame sunt de căcat. Și put. Întocmai ca proștii care pun botul la ele.
De fapt, lăsaţi-mă pulii de suflet
18/06/2009
Încă un videoclip de căcat. Şi ăla care urlă ar trebui să bage un ou crud de dimineaţă, să nu mai horcăie ca porcu’ tăiat la jugulară.
Macarie mi-a spus azi că are un coleg pe plantaţie care pleacă la alţi imperialişti. Mi se rupe sexu’. Un alt retard sictirit de lingăii care-l fut zi de zi şi care a găsit un alt loc unde sunt alţii care îl aşteaptă să i-o tragă în cur, dacă vi se fâlfâie de părerea mea. Macarie mi-a mai zis că el cu restul de oligofreni s-au gândit că ar fi foarte frumos să-i dea un cadou de plecare, că aşa se obişnuieşte. Mai, mai să-i fut una. Care-i faza cu datul cadoului de plecare? Dacă omu’ pleacă dintr-un loc, la ce-i mai trebuie o chestie care să-i aducă aminte de mocirlă? Că aşa se face. Pula mea, dacă nimeni nu înţelege de ce, care-i scopul? Nu aşa se obţine mântuirea sufletului, proştilor. Ce credeţi, că ăla o să stea şi o să suspine duios de fiecare dată când o să se uite la mizeria pe care i-o daţi cadou? Sau o să zică „mamăă, ce colegi suuuuper am avut, mi-e aşa dor de ei…”? O pulă, bă. Dacă exista dragostea aia între voi ieşeaţi la bere şi înainte, şi după. Sau măcar la o cafea şi o ţigară.
Pentru că eu nu sunt aşa de romantic cum este Macarie, i-am dat o altă idee. Dacă tot pleacă ăla de la ei, să-i ofere o amintire pe care s-o care în spinare toată existenţa lui de vierme. Deci, când vine omu’ în ultima lui zi de luat pule în cur acolo, să-l aştepte toţi colegii în pielea goală, mai puţin secretarele ale bune, frecându-se de penis ostentativ iar ciupacabrele alea nasoale, care trebuie să fie şi ele dezbrăcate, să se sugă de sfârcuri (dacă ajung la ele). Şi în timp ce boul nu-şi va da seama cât de serioasă este treaba, să vină din spate doi muişti care au stat ascunşi până atunci, să-i ardă două beţe peste gambe, ca să cadă prostu’ şi apoi să-i rupă hainele lui de corporatist. Apoi să-l lege bine şi să-şi vadă fiecare de treaba lui, că doar sunt plătiţi să muncească, nu să chefuiască. Lu’ Macarie nu i-a plăcut ideea mea, aşa că nu o mai termin. Deşi sunt sigur că aţi vrea să ştiţi ce i-aş mai fi făcut eu.
Azi sunt bulversat. N-am chef să trag o concluzie. Spun doar că aş împuşca maimuţele care imită socializarea profundă deşi li se rupe pula de agaricii din jurul lor. Plouă cu căcat…
Comunişti împuţiţi
16/06/2009
Bă, ai dracu’ bolşevici! S-au apucat de urlat şi ăştia de-ampulea. Să-i fut în gură…